Un roman sentimental

Posted on December 28, 2011

0


– de Ioana Dunea –

Pedofilie, incest, canibalism, tortură. Totul în ultimul roman al lui Alain Robbe-Grillet apărut în octombrie 2007 cu 4 luni înainte de moartea autorului. Şi totuşi „Un roman sentimental”.

Alain Robbe-Grillet nu a fost şi nu este un autor comod, uşor de asimilat de cititori. Ca un fapt divers: romanul său din 1957, „Gelozia” s-a vândut într-un an într-un tiraj aproape confidenţial (746 de exemplare). Căci Alain Robbe-Grillet ultragiaza, încalcă programatic două legi: ale verosimilităţii şi ale bunei-cuviinţe, aşa cum anunţă şi pe coperta a patra a ultimului roman într-un avertisment pentru toţi cei care se încumetă să deschidă cartea: „Să fie clar, e vorba de altceva. De o altă bună-cuviinţă şi de o altă verosimilitate”.

Şi mi-a fost clar că e vorba de ALTCEVA. E cartea în care am răzbit cel mai greu: împachetată în folie transparentă, pentru a nu fi răsfoită de orişicine, două avertismente din partea editurii: „ Editura ţine să atragă atenţia că acest basm cu zâne pentru adulţi este o ficţiune fantasmatică; ea riscă să rănescă unele sensibilităţi. Paginile cărţii nefiind tăiate, pentru a o deschide e de preferat să se folosească un instrument ascuţit, şi nu degetul.”, pentru ca mai apoi să constat că nu e o glumă, o simplă strategie de marketing şi că paginile sunt chiar netăiate şi chiar e nevoie de un stilet pentru a le separa. Lectura devenită risc.

Citite anterior, „La Maison de rendez-vous” şi „Projet pour une revolution a New York” (romanele sale din anii 60) s-ar putea să mai atenueze din şoc. Fata jumătate goală oferită unui tigru, drogurile, crima din „ La Maison de randez-vous” sunt doar preludiul. Robbe-Grillet îşi perfecţioneaza şi diversifică arsenalul de sadism şi violenţă sexuală din „Projet pour une revolution a New York”. Păstrează chirugii sadici, femeile torturate, sângele, lamele, foarfecele, funiile. A renunţat la Hong-Kong şi la New York (cadrele în care îşi circumscria romanele anterioare) şi propune un text aspaţial şi atemporal, în care interioarele medievale, caleştile se juxtapun automobilelor, în care numele sunt pronunţate când în franceză când în engleză, un univers unit doar de legile care îl guvernează şi instaurează sclavia sexuală: „În cadrul familiei, bărbatul e considerat drept proprietarul natural al femeii sale, precum şi al copiilor de sex feminin, indiferent de vârstă. Dacă una dintre ele reuşeşete să fugă, poate cere să fie urmărită de poliţie şi readusă cu forţa la domiciliul tatălui sau al soţului, îndreptăţit în cazul acesta să-i aplice toate pedepsele fizice corespunzătoare, inclusiv închisoarea într-o celulă de tortură sau uciderea fără judecată. Închirierea cu ziua a propriei soţii sau fiice, mai ales dacă sunt tinere şi bine făcute, pentru folosirea erotică, acasă ori pe scenă, inclusiv aplicarea unor suplicii reale, cu răni evidente asupra unui obiect de desfătare fără consimţământ, dând fără îndoială cele mai bune randamente orare, poate reprezenta singurul venit stabil al unui cap de familie bine organizat. Or, sumele date de către utilizatori nu vor fi declarate la administraţia fiscală, fiind scutite de orice impozit.”

Robbe-Grillet își biciueşte fără milă sutele de corpuri adolescentine ce se succed cu o viteză delirantă pe pagini, biciuind imaginaţia cititorului, îşi disecă cu maximă voluptate trupurile obligatoriu fragede şi agonizânde (încheieturile încep să trosnească, picioarele sunt smulse, când nu sunt măcelărite cu satâre, capre de tortură, buzdugane monstruoase, copilele sfârşesc prin a fi incendiate, devorate de câini hămesiţi sau de seniori pofticioşi să le deguste „mai mult sau mai puţin sângerânde”). Scenele întrec în cruzime imaginile din revistele, numite uneori, links, cu femei fedeleş, cu căluş în gură, cu ochii măriţi de o spaimă ostentativă, reviste prezente şi în carte: „nenumărate poze cu fotogenica puştoaică în timpul supliciului, vor apărea în toate revistele de plăceri sado-pedofile. Poate că se va face chiar un album în care magnificele imagini vor fi comentate de un scriitor celebru”. E o disecţie pe viu cu stiletul în text şi in afara lui unde cititorul e obligat pentru a avansa să felieze cartea despicând nu trupuri, ci pagini.

S-a vorbit în critică de începuturile uimitoare ale romanelor lui Robbe-Grillet. O face Raymon Jean în „Practica literaturii”. „Un roman sentimental” se deschide cu un spaţiu alb, neutru, carceral, pe care naratorul personaj îl va sparge prin delir şi fantezie. Trecerea este lină, aproape insesizabilă, ca de la realitatea denotativă şi deliberat descriptivă la o lume paralelă imaterială, onirică, pecetluită prin hora delirantă din final. Nu am putut să nu observ legăturile subterane la distanţă de 50 de ani între ideile teoreticianului Robbe-Grillet enunţate în „Une voie pour le roman futur” (1956): „În jurul nostru, sfidând haita noastră de adjective animiste sau domestice, lucrurile sunt aici. Suprafaţa lor este curată şi netedă, intactă, fără vreo strălucire suspectă sau vreo transparenţă” şi primele fraze ale romanului: „La prima vedere, locul în care mă aflu e neutru, alb, cum s-ar spune; nu un alb strălucitor, ci de o nunaţă nesigură, înşelătoare, efemeră, care poate nici să nu fie. Dacă ar fi ceva de văzut în faţa mea, s-ar vedea uşor în această lumină uniformă, care nu e nici excesivă, nici avară, lipsită în fond de orice adjectivitate. De altfel, într-un asemenea spaţiu, care îţi afirmă fără convingere indiferenţa, nu e nici cald, nici frig”. Acest vid originar va fi umplut de o şiroire de secvenţe onirice, coşmareşti, spaţiul alb, pe care îl întâlneam şi în „Le Voyeur” ca elipsă narativă, este acoperit de straturi groase de sânge care ţâşneşte din fiecare pagină, închegându-se pe la colţuri. Cititorul iese transformat la finalul celor 190 de pagini, schimbat la faţă aşa cum personajul central, copila-cititoare, se va metamorfoza treptat sub ochiul atent al tatălui-mentor: „Atunci se hotărăşte să n-o mai cheme Gigi, nume prea copilăresc, ci Gynee, cuvânt care desemnează în greacă tinerele femei ajunse la vârsta la care pot fi consumate”.

Deşi poate fi privit ca un roman al formării, fabula cade în plan secund. Robbe -Grillet nu renunţă la descrierile creatoare, la cine-roman, ritmul alert al romanului rezultând din primatul adjectivului „optic” care „măsoară, situează, defineşte”, fie că sunt interioare medievale cu tapiserii de secol XVIII, trimiţând cu mintea la imaginaţia macabră populată de groază, tortură, sex, a epocii, fie subterane infernale, o gheenă a pulsiunilor erotice imposibil de stăvilit: „aici căldura e puternică, grea, iar clocotele tumultoase amintesc de cazanele diavolilor, cu atât mai mult cu cât gemetele osândiţilor, înlocuite aici de ţipetele disperate ale adolescentelor şi ale tinerelor femei supuse la interminabile torturi, se răsfrâng sub bolţi în halucinante ecouri”.

Atât Raymond Jean, cât şi Jean Ricardou au remarcat în timp hiatusul care se creează între ce promite titlul romanelor lui Robbe-Grillet şi ce conţine cartea. „La prima vedere” (după cum deloc întâmplător se deschide romanul) descifrarea textului te poziţionează în conflict cu titlul. Perversitatea aparentă este între titlul „naiv” şi textul „pornografic”. „La a doua vedere” textul devine o maşinărie de citit titlul. Miezul cărţii, secvenţa coagulantă e tot o descriere chiar a stilului riscant al autorului: „ Faimoasele temniţe nu sunt de fapt atât de înspăimântătoare pe cât sunt de decorative şi, în primul rând simbolice”.

Romanul, o dată depăşit şocul iniţial, trebuie citit nu doar ca un catalog de perversiuni sadice şi torturi sexuale. Este testamentul agonic şi sângeros al unui visător, după cum anunţă profetic şi fraza cu adevărat finală: „Aşa trăi-vom de-a pururi în fortăreţele cerului”.

Advertisements
Posted in: Carte