Disecții – Cafea neagră

Posted on February 25, 2016

0


Leonard Ancuța pregătește un nou volum de poeme, Disecții, care este în pregătire și va apărea în prima parte a acestui an, cel mai probabil cu ocazia Targului de Carte BookFest.

Despre acest nou volum, Marius Conkan spune că ”abundă în explozii corporale, în viziuni ale marginalității trăite instinctual, în notații despre condiția maladivă a poetului, izbutind să creeze o gramatică hipersenzorială, în interiorul căreia erotismul și moartea (cu toate formele ei) sunt amestecate,” iar  ”întregul volum poate fi descris prin următoarele versuri (care definesc, în fond, această poezie explozivă): kilotone de simțuri executate în kiloforme”.

Răzvan Țupa nota că ”poezia lui Leonard Ancuţa s-a constituit de la un volum la altul într-o tehnică personală de sondare a mizelor existenţiale. Cele şapte părţi ale volumului de faţă marchează o serie de formule prin care se depăşeşte şarja confesivă în căutarea formulărilor aparent esenţiale. Între disecţiile pe viu şi cele pe cadavru, poemele sale gestionează pulsiuni şi interogări obsesive ale propoziţiilor definitive. Spre finalul turului de forţă printre sentinţe, Ancuţa notează: “mă voi forma din nou, departe de toţi oamenii.” şi demersul său se mută complet în variante lirice ale sentinţelor iniţiale, lăsând în urmă deopotrivă tentaţiile interpretării cât şi iluziile sensurilor unice.”

Pînă la apariția volumului, vă servim cu o bucățică, sperăm pe cît se poate de ilustrativă și de delicioasă, în același timp.

cafea neagră

într-o zi o să te trezești bătrînă ca mă-ta
între pisici adunate de pe stradă și cărți
o să te cobori cu greutate dimineața din pat singură
în bucătărie o să pui de cafea.

cu mîinile tremurînde o să apuci cana și-o să sorbi
negreala caldă cu gîndul că mai e ceva cu gust
căldură și culoare în viața ta.

dai zăpada la o parte de pe pervaz privești copacii goi
schelete ce odată duceau în spate fericirea
privești globul rece al soarelui vezi în trecut
cînd asfaltul îți sufla aer fierbinte sub fustă.

acum nici putere să transpiri nu mai ai
tot ce-ai lăsat în urmă e departe nici nu mai știi
dacă a fost vis ori realitate.

orice țigară aproape te omoară dar fumezi
cu gîndul la momentul în care te-am sărutat
și te-am vrut pentru mine.

realizezi ce ușor ți-ar fi fost să pui puțină iubire
în viața ta ce ușor ar fi fost să spui da.
acum pînă și cana de cafea e copleșitor de grea
și-ți provoacă fracturi spontane.

 

Advertisements
Posted in: Uncategorized